Virgula este un semn de punctuație esențial, utilizat pentru a marca pauze între propoziții, a separa părți de propoziție și a clarifica structura frazei. O utilizare corectă a virgulei contribuie la evitarea ambiguității și la o comunicare clară și eficientă.

Spațierea virgulei

Virgula se scrie lipită de cuvântul anterior și urmată de un singur spațiu înainte de cuvântul următor.

✔ Corect: „Astăzi, mergem la teatru.”

❌ Greșit: „Astăzi , mergem la teatru.” (spațiu înainte de virgulă)

❌ Greșit: „Astăzi ,mergem la teatru.” (spațiu lipsă după virgulă)

1. Virgula în enumerări

Virgula se folosește pentru a separa elementele unei enumerări, cu excepția cazului în care acestea sunt legate prin „și” sau „sau”.

✔ Corect: Am cumpărat mere, pere, banane și struguri.

❌ Greșit: Am cumpărat mere, pere, banane, și struguri.

Excepție:

Dacă dorim să punem accent pe ultimul element, putem folosi o virgulă înainte de „și” sau „sau” pentru a sugera o pauză:

✔ Corect: Am cumpărat mere, pere, banane, și chiar struguri!

2. Virgula între propozițiile coordonate

Virgula se folosește între propoziții coordonate prin conjuncții adversative, concluzive sau explicative.

✔ Corect: Am vrut să plec, dar ploua foarte tare.

✔ Corect: A plouat mult, prin urmare, am rămas acasă.

Excepție:

Nu se pune virgulă între propozițiile coordonate prin „și”, „sau”, „ori”, „nici”, dacă acestea sunt propoziții scurte și strâns legate.

✔ Corect: Am plecat și el a rămas acolo.

❌ Greșit: Am plecat, și el a rămas acolo.

✔ Corect: Poți să vii sau să rămâi acasă.

❌ Greșit: Poți să vii, sau să rămâi acasă.

3. Virgula înainte de conjuncțiile adversative („dar”, „însă”, „ci”, „iar”)

Virgula este obligatorie înainte de conjuncțiile adversative „dar”, „însă”, „ci” și „iar”.

✔ Corect: Am învățat, dar am uitat tot.

✔ Corect: Nu este alb, ci gri.

✔ Corect: Este frumos, iar vremea este perfectă pentru o plimbare.

Excepție:

Dacă propozițiile sunt foarte scurte și strâns legate, virgula poate fi omisă în cazul lui „iar”.

✔ Corect: El citește iar eu scriu.

✔ Corect: El citește, iar eu scriu.

4. Virgula între propozițiile subordonate și regente

Virgula este folosită pentru a separa propozițiile subordonate atributive explicative de regente.

✔ Corect: Cartea, pe care mi-ai recomandat-o, mi-a plăcut mult.

✔ Corect: Prietenul meu, care locuiește în București, vine mâine.

Excepție:

Dacă propoziția subordonată atributivă determină strict un substantiv și nu adaugă informație suplimentară, nu se pune virgulă.

✔ Corect: Cartea pe care mi-ai recomandat-o mi-a plăcut mult.

✔ Corect: Omul care muncește va reuși.

5. Virgula în propozițiile incidente

Virgula se folosește pentru a delimita propozițiile incidente.

✔ Corect: Acest proiect, demarat anul trecut, este aproape finalizat.

✔ Corect: Mă gândeam, sincer să fiu, că va fi mai simplu.

6. Virgula după substantivele la vocativ

Substantivele la vocativ trebuie separate prin virgulă de restul propoziției.

✔ Corect: Maria, vino repede!

✔ Corect: Ce faci, prietene?

7. Virgula după locuțiuni adverbiale și adverbe

Virgula este obligatorie după adverbe și locuțiuni adverbiale care introduc o propoziție sau o idee nouă.

✔ Corect: Bineînțeles, am fost de acord.

✔ Corect: În concluzie, trebuie să muncim mai mult.

✔ Corect: Adevărul este, de fapt, altul.

8. Virgula în construcții eliptice

Când un verb este omis, virgula marchează lipsa acestuia.

✔ Corect: Unii preferă ceaiul; alții, cafeaua.

✔ Corect: Eu citesc romane; el, poezie.

9. Virgula înaintea lui „etc.”

Se folosește virgulă înainte de „etc.”, deoarece acesta implică o enumerare incompletă.

✔ Corect: Am cumpărat caiete, creioane, stilouri, etc.

10. Virgula în construcțiile de tip „de exemplu”

Expresii precum „de exemplu”, „așadar”, „prin urmare” se delimitează prin virgule.

✔ Corect: Există mai multe soluții, de exemplu, utilizarea unui filtru.

✔ Corect: Am avut mai multe propuneri. Prin urmare, am ales cea mai bună.

11. Virgula între atributul adjectival detașat și substantiv

Dacă atributul adjectival este detașat (adică oferă o explicație suplimentară), se separă prin virgulă.

✔ Corect: Profesorul, obosit după cursuri, s-a retras în birou.

✔ Corect: Cartea, veche și prăfuită, stătea pe raft.

12. Virgula în propozițiile concesive

Se folosește virgulă înaintea propozițiilor concesive introduse prin „deși”, „măcar că”, „cu toate că”.

✔ Corect: Deși era obosit, a continuat să lucreze.

✔ Corect: Cu toate că am încercat, nu am reușit.

13. Virgula în propozițiile atributive explicative

Dacă o propoziție atributivă oferă o explicație suplimentară, aceasta trebuie delimitată prin virgule.

✔ Corect: Bucureștiul, care este capitala României, are o populație mare.

Dacă propoziția atributivă determină strict substantivul, fără caracter explicativ, nu se pune virgulă.

✔ Corect: Orașul care îmi place cel mai mult este Cluj-Napoca.

Concluzie

Folosirea corectă a virgulei contribuie la claritatea și precizia exprimării. Evitarea greșelilor comune și aplicarea regulilor de mai sus asigură un stil coerent și logic în comunicare.

Acest ghid include toate regulile esențiale pentru utilizarea corectă a virgulei. Dacă ai nevoie de clarificări suplimentare sau exemple specifice, spune-mi!